Strada dughenelor întunecoase

Cum ar fi să te trezești într-o dimineață deconectat de propriul trecut? Să deschizi o nouă filă, pustiitor de albă, pe care să încerci să rescrii versiuni ale unei vieți pe care o știai a ta, dar care acum îți este total necunoscută? Să retrăiești frânturi de imagini, întâlniri, discuții, să simți în nări parfumuri familiare, să tresari la vederea unor străduțe prăfuite și să murmuri în neștire versurile unui cântec auzit cândva demult. Să-ți legi strâns existența de fire invizibile, care te poartă spre ceva ce nu (mai) poți controla?

Povestea lui Guy Roland, aflat în căutarea propriei identități, propune o incursiune într-o astfel de lume, a umbrelor, a îndoielii, a unor vieți deja trăite, a unui trecut regăsit în poze șterse de vreme, în bălțile de lumină pe care le formau razele soarelui pe covorul de lână albă, în șipcile parchetului și masa dreptunghiulară și manechinul vechi care fusese al lui "Denise", în copertele cărților...

Sunt ferestrele mari, luminate de la fostul bloc al lui Zaharoff pe Avenue Hoche și frazele dezlânate ale lui Wildmer și numele, cel purpuriu și scânteietor de "Rubirosa" și cel palid de "Oleg de Wrede" și alte amănunte impalpabile - însăși vocea lui Wildmer, răgușită și aproape de neauzit - toate astea sunt elementele care îmi servesc drept fir al Ariadnei. Într-adevăr, un drum labirintic, confuz, pe alocuri înspăimântător, un întreg mecanism ale cărui piese complicate refuză să-și găsească rezolvare, un război personal, profilat pe fundalul celui real, vieți haotic întrepătrunse.

Ce (ne) mai rămâne, în fond? Hotărât lucru, totul se sfârșește în cutii de ciocolată sau de biscuiți. Sau de țigări. 

Strada dughenelor întunecoase este o carte care se referă la Ocupație, dar nu e deloc realistă. Am folosit numele unor oameni reali pe care i-am observat în copilărie, dar cartea e concepută ca un vis. Mereu m-a preocupat amnezia, temă tratată în literatură de Giraudoux sau Anouilh și care m-a impresionat mai ales în filmele noirs americane. (Patrick Modiano - Liberation, 2013)

În final, un da categoric pentru această carte care, aparent ermetică, surprinde prin plasticitatea scriiturii, prin aerul nostalgic pe care îl degajă filă cu filă și prin neliniștea pe care o transmite, țintuindu-te (captiv) într-o (i)realitate incomodă.