Între prieteni

Un titlu lejer, de vară, ca o cafea savuroasă, sorbită pe îndelete. Cele opt povestiri ale lui Amos Oz te invită la o șuetă dulce-amară (mai mult sau mai puțin discretă) cu tine și prietenii tăi. Imposibil să nu-i recunoști în tipologiile propuse: îi avem pe Tzvi Provizor, al cărui nume e sinonim cu veștile rele și cu dezastrele omenirii - un burlac de vreo cincizeci de ani, mic de statură, care clipea întruna și căruia îi plăcea să dea vești proaste, pe Roni Shindlin, măscăriciul, care acasă nu râdea aproape niciodată, pentru că Lea nu-i suporta glumele, pe Ariela Barash - văduva subțire și înaltă, cu gât fin, păr lung și ochi veseli, unul puțin sașiu, pe Nahum Asharov - electricianul kibbutzului Ykhat, văduv, cu o singură fiică, Edna - o fată hotărâtă, cu ochii negri, cu pielea măslinie, elevă în ultima clasă a școlii din kibbutz, pe profesorul David Dagan, bărbat impozant, solid și îndesat, cu umeri puternici și gât scurt, gros și vânjos, dornic în permanență să facă ordine în idei (ale sale și - mai ales - ale altora), pe Moshe Yashar, băiatul de șaisprezece ani, slab, înalt, trist și cu ochelari, pe Yoav Karni - înalt, puțin adus de spate, palid, cu urechi mari, bărbierit neglijent, distrat sau adâncit în gânduri, pe Martin Wandenberg - care trăiește singur și suferă de o boală a căilor respiratorii dobândită din pricina fumatului și pentru care munca e o necesitate morală și sufletească...

Viața în kibbutz curge normal, previzibil, cu suișuri și coborâșuri, cu acalmii și momente firești, divorțuri, boli, înmormântări, eșecuri, adulter, revolte, speranțe înnăbușite. Amos Oz are un remarcabil talent de a te face parte integrantă a poveștilor sale (îmi amintesc că am simțit pentru prima dată asta când am citit Cutia neagră). E puternic descriptiv, natural, lipsit de emfază, brutal uneori și extrem de sincer. O scriitură simplă, genială, pe două teme cu variațiuni: viața și singurătatea individului integrat.

Zgomotul lucrurilor în cădere

Zgomotul lucrurilor în cădere are o fragilitate aparte. 

Fără îndoială un roman senzorial, propune o lume în care sentimente ciobite, adevăruri fragmentate, neliniști șfichiuitoare și dureri înnăbușite sunt pulverizate în eter de acea mână invizibilă - să-i spunem - destin.  

Titlul - fascinant - conține germenii unui joc de-a viața, pe care Juan Gabriel Vasquez îl creionează admirabil. 

Pe fundalul conflictelor ce caracterizează Columbia anilor '90, se detașează și se întrepătrund viețile lui Antonio Yammara (un tânăr profesor universitar) și Ricardo Laverde (un fost deținut, pe vremuri pilot). 

Totul poate fi amânat, numai moartea nu este sentința implacabilă pe care Ricardo o rostește. Ultima haltă - punct terminus al permanentei căderi. O plonjare în interior, o provocare continuă spre (auto)cunoaștere.
What's there to live for? Pentru Elaine și Maya, pentru încercările frustrante de a schimba lumea, pentru acel îmi merge bine, pentru noua casă cu zidurile albe ca cerul amiezei, pentru descâlcirea acelui ghem de împrejurări nu totdeauna juste, ale căror lecții lasă  însă urme adânci...
Toate acele procese îndelungate care vor sfârși prin a se încrucișa cu viața noastră - uneori pentru a-i da impulsul de care avea nevoie, alteori pentru a-i spulbera cele mai splendide planuri - sunt, de obicei, ascunse, ca niște curenți subterani, ca meticuloasele mișcări ale plăcilor tectonice, și când în sfârșit are loc cutremurul, recurgem la cuvintele pe care ne-am învățat să le folosim pentru a ne liniști singuri: accident, întâmplare, uneori destin. 

Juan Gabriel Vasquez se plasează deja în galeria scriitorilor sud-americani despre a căror forță narativă nu e tocmai ușor să scrii. Poate de aceea e bine doar să-i citești. Cu sufletul, cu mintea, cu toată ființa.

Despre autor:

Juan Gabriel Vásquez (Bogotá, 1973) este autorul unui volum de proză scurtă, Los amantes de Todos los Santos, şi al romanelor Los informantes şi Historia secreta de Costaguana. A mai publicat o colecţie de eseuri literare, El arte de la distorsión, şi o biografie a lui Joseph Conrad, El hombre de ninguna parte. A tradus, printre altele, din operele lui John Hersey, John Dos Passos, Victor Hugo şi E.M. Forster şi este editorialist al cotidianului columbian El Espectador. Cărţile sale, traduse în peste 15 limbi, au fost recompensate cu numeroase premii internaţionale, iar cel mai recent roman, publicat în 2011, El ruido de las cosas al caer(Zgomotul lucrurilor în cădere), a primit Premiul Alfaguara în 2011 şi International IMPAC Dublin Literary Award în 2014.

Constelația fenomenelor vitale

Este deja un titlu suficient de cuprinzător, pe care nu simt nevoia să-l recompun din metafore. Nu pentru că nu pot, ci pentru că are o anumită sobrietate care mă împiedică să mă lansez într-un laudatio facil, nefiind sigură că aș reuși surprinde profunzimea-i aproape biblică. Nu de puține ori m-a dus cu gândul la Vodolazkin și la al său Laur (roman despre care povestesc într-o postare anterioară și care este, fără îndoială, revelația literară a anului. Sună comercial și clișeistic, dar, fără să vreau, iată-mă antrenată în ierarhii. Criterii? Sufletești. Evident, subiective). 

De ce Anthony Marra și al său roman?

Pentru forța sensibilă a fiecărui verb, pentru pulsația interioară a frazelor (aidoma unor capilare invizibile), pentru candoarea personajelor, pentru anemonele de mare și valiza Haavei - pregătită la o adică, pentru fiorul de durere-bucurie-milă-agonie-revoltă-speranță, care transpare filă cu filă, pentru sacrificiul, dăruirea, uitarea de sine - muzica fiecărei vieți în parte, pentru crâmpeiele de Tolstoi și Solohov și - nu în ultimul rând - pentru starea indescriptibilă, copleșitoare, din final...

Sinopsis:
Constelația fenomenelor vitale debutează într-un sat acoperit de zăpadă unde Havaa, o fetiță de opt ani, privește din pădure cum soldații ruși, veniți în miez de noapte, îi răpesc tatăl, acuzat de a fi complotat cu rebelii ceceni. Nu departe de ea, vecinul lor de o viață, Ahmed, e martor al scenei. În momentul în care soldații dau foc casei, acesta se teme de ce e mai rău, dar când o găsește pe Havaa ascunsă în pădure, alături de o ciudată valiză albastră, decide să îi găsească adăpost în singurul loc care îi trece prin minte: un spital abandonat unde – se spune – încă lucrează o doctoriță strălucită, dar cam dusă. Pentru Sonja, talentată și stăpână pe sine, sosirea celor doi este o nedorită povară, pe lângă lungul șir de refugiați și rebeli răniți pe care îi tratează, în timp ce așteaptă cu disperare întoarcerea surorii sale dispărute. De-a lungul a cinci zile dramatice, viața ei se va schimba, o tapiserie de compasiune, trădare și iertare țesând laolaltă trecutul acestor trei ciudați tovarăși de drum și pecetluindu-le soarta. O poveste despre puterea de a transcende a iubirii pe timp de război, Constelația fenomenelor vitale este o operă literară de o infinită umanitate, compasiune profundă și o semnificație mereu actuală.

Distincții:

Constelația fenomenelor vitale (2014) semnat de tânărul scriitor american Anthony Marra este deja tradus în 15 țări. Câștigător al John Leonard Prize, acordat de National Book Critics Circle, Anisfield-Wolf Book Award, Carla Furstenberg Cohen Fiction Award, Athens Prize for Literature, Indies Choice Award, Barnes & Noble Discover Great New Writers. Desemnat cea mai bună carte a anului 2014 de Kirkus Reviewsși de Amazon.com; una dintre cele mai bune cărți din 2014, potrivit New York Magazine, Washington Post, Chicago Tribune, Library Journal, Kansas City Star, GQ, Christian Science Monitor, San Francisco Chronicle, Cleveland Plain Dealer. Bestseller New York Times,Washington Post, NPR (Humanitas.ro/Humanitas-Fiction)