Dacă aduni laolaltă nume precum Alejandro González Iñárritu, Michael Keaton, Zach Galifianakis, Edward Norton, Andrea Riseborough, Amy Ryan, Emma Stone, Naomi Watts, spui o poveste (având la bază un "clasic" - Raymond Carver)
și-ți plasezi acțiunea în cruda (însă halucinanta) lumină a reflectoarelor hollywoodiene, drumul către un film de succes este (aproape) asigurat. Dacă aduci în discuție și problema celebrității, a drogului numit faimă și pigmentezi totul cu scene pline de umor (din acela care șfichiuiește, însă) șansele de reușită cresc considerabil.
În pragul depresiei cauzate de cronicile defavorabile și declinul comercial iminent, Riggan (Michael Keaton) - se luptă cu imposibilitatea de a accepta că e dependent de dulcea otravă a notorietății. Îmbătat de succesul obținut cu ani în urmă, actorul se trezește confruntat cu o normalitate mult schimbată, în care rețelele media și reality-shows dețin controlul. Într-o lume în care celebritatea se măsoară în vizualizări pe Facebook/Twitter și în prezențe (de cele mai multe ori penibile) televizate, Riggan nu-și mai găsește rostul, fiind obligat să se reinventeze. Filmul surprinde exact acest moment al renașterii, rebrand-uirii, reconstrucției imaginii și stimei de sine.
Registrul grav-serios abordat de Iñárritu în 21 de grame, Babel și Biutiful este sensibil schimbat în Birdman, umorul negru și dialogurile suprapuse aratând o altă față a regizorului. Vorbind despre replici, o muzică specială susține ca un ison pulsația filmului. Pasajele orchestrale, vocal-simfonice și obsedantele momente de jazz - drumming imprimă atmosferei stranietate, ambiguitate și neliniște.
Un film de pus pe listă, pe care pariez în cursa pentru Oscar.
Interviul lui Michael Keaton - publicat în The Guardian - merită citit:
http://www.theguardian.com/film/2014/dec/18/michael-keaton-interview--on-his-career-before-birdman-im-shocked-and-thankful-that-ive-gotten-away-with-everything
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu