Se presupune ca acum o sa incerc o mica recenzie...Gresit! Incerc sa-mi adun gandurile, sa le grupez, sa le dau un sens (dac-or avea vreunul!), sa ma recompun. Mi-a placut mult ”elogiul stangii”: cum ar fi sa ne folosim doar partea stanga, astfel incat sa fim obligati sa o constientizam...Ne suntem de ajuns asa previzibili, rutinati, incartiruiti in pasul de defilare al normalitatii, realului, cotidianului? Cum ar fi o viata altfel? Cum ar fi sa aprinzi aragazul cu mana stanga, sa scrii, sa pictezi, sa cosi, sa mananci, sa gandesti cu partea stanga - emisfera cu totul noua si neexploatata? Care e granita dintre realitate si vis? Cine spune ca cele doua dimensiuni nu se intrepatrund? Suntem sau nu un intreg, cu tot ceea ce presupune el? Suntem unul/una sau mai multi? Ne ”locuim” sau suntem ”locuiti”? Ne stim, ne intelegem, ne acceptam dezgoliti, fata in fata cu dorintele, spaimele, angoasele noastre? Purtam masti - conventie, ne exprimam cum vrem sau cum trebuie (pana unde merge ”trebuiele”, apropo)?
Mi-ar placea ca si postarea mea sa fie ”stangace”, usor ambigua, nehotarata, fara verdicte alb/negru, cu puternice nuante de gri.
S-o las totusi, pe Maria Jose sa va convinga: ”Dupa ce am intors problema pe toate partile, pana la urma m-am hotarat sa ma folosesc, pe ascuns, de partea stanga la treburile pe care le faceam de obicei cu dreapta. Asa ca intr-o zi, cand a sunat ceasul, l-am oprit cu mana stanga si l-am trantit pe jos, din greseala. Pe urma m-am spalat pe dinti cu stanga, am facut dus si m-am spalat pe cap fara sa ma ajut deloc de mana dreapta si m-am intors in dormitor extenuata, incredintandu-le degetelor mainii stangi obositoarea sarcina de a inchide nasturii de la camasa, in timp ce dreptei i-a revenit sarcina de a fi mana de sprijin. Nu trecuse nici o ora de cand incepusem actiunea de ocupare a laturii mele goale si deja vedeam lucrurile altfel.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu